DESPRE CREDINŢĂ
1. Se mântuiesc cei care nu cred în Sfânta
Treime ?
Nu se mântuiesc,
pentru că toată temelia credinţei noastre este întemeiată pe Dumnezeu în trei
feţe proslăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.
Cunoaştem din
Sfânta Scriptură că, la facerea omului, Dumnezeu Tatăl s-a sfătuit cu Dumnezeu
Fiul şi cu Dumnezeu Sfântul Duh, zicând aşa: “Să facem om după chipul şi
asemănarea Noastră”. Şi în alte locuri din Sfânta Scriptură vedem, de asemenea,
colaborarea celor trei persoane ale Sfintei Treimi: la Botezul Domnului, la
Schimbarea la Faţă etc.
Cine nu crede în
Sfânta Treime nu crede nici în Domnul Hristos, Unul din Treime, iar cine nu
crede în Hristos nu este nici membru al Bisericii Sale, iar în afară de
Biserică nu este mântuire. Cine nu are Biserica de mamă nu-L are pe Dumnezeu
(Sfânta Treime) de Tată.
2. De ce credinţa
noastră ortodoxă este cea dreaptă şi mântuitoare ?
Pentru că
păstrează exact învăţătura Mântuitorului Hristos, care a fost dată apostolilor
şi stabilită prin cele Şapte Sinoade ale Sfinţilor Părinţi. Aşadar, Biserica
Ortodoxă este sobornicească şi apostolească, cum zicem în Crezul. Dovezi
importante că Biserica Ortodoxă păstrează adevărata credinţă, avem din acest
semn: de la începutul creştinismului până în zilele noastre, în Biserica
Ortodoxă creştinii ajung la sfinţenie şi-i proslăveşte Dumnezeu făcându-i
sfinţi, cum e cazul cu părintele Ioan Iacob de la Ierusalim, cu Sfântul Calinic
de la Cernica şi alţii care se află în ţara noastră. Iar un alt semn este
acesta: Toată lumea ştie că, la Ierusalim, de Sfintele Paşti, Sfânta Lumină
vine numai la Biserica noastră Ortodoxă, iar patriarhul nostru ortodox dă
Sfânta Lumină şi catolicilor.
3. De ce nu se mântuiesc
sectanţii ?
Sectanţii nu se
mântuiesc pentru că au devenit hulitori ai Duhului Sfânt, necinstind Sfânta
Treime în diferite feluri. Rupându-se de Biserică, ei nu mai au cum să tragă
seva Duhului Sfânt şi, aşa cum ştim, în afară de Biserică nu este mântuire. O
dată ce au lepădat Sfintele Taine, Soboarele Apostolice, Crezul, înseamnă că au
lepădat toată învăţătura Mântuitorului. Şi ca dovadă, la nici o sectă nu s-a
ajuns la acea înălţime a sfinţeniei, ca să devină cineva sfânt. De aceea ei nu
serbează nici un sfânt, nici chiar pe Maica Domnului n-o consideră Sfânta
Sfinţilor. Şi mai sunt destule motive pentru care nu se mântuiesc.
4. Cine sunt
urmaşii apostolilor ?
Urmaşii
apostolilor sunt: arhiereii, preoţii şi diaconii. Aceştia reprezintă autoritatea
bisericească, pe care i-a lăsat Domnul Hristos să conducă Biserica până la
sfârşitul veacurilor, aşa cum le şi spune ucenicilor după Înviere: “Eu sunt cu
voi în toate zilele, până la sfârşitul veacurilor”. Numai aceştia se pot numi
apostoli, purtători ai Duhului Sfânt şi propovăduitori ai Evangheliei.
Fiecare treaptă
din Taina aceasta, a preoţiei, are rolul ei. Trebuie menţionat că prima
treaptă, care este diaconia, are şi rolul de propovăduire, după cum au avut şi
cei şapte diaconi de la începutul creştinismului; şi ei se numesc apostoli,
pentru că şi ei au primit Duhul Sfânt prin punerea mâinilor arhiereşti. Vorbesc
greşit cei care spun că diaconii n-au voie să propovăduiască. Se cunoaşte că
Sfinţii Ştefan şi Filip, precum şi ceilalţi diaconi, ţineau predici, încât
uimeau toată lumea cu învăţăturile lor.
5. De când şi
până când trebuie ţinută o zi de sărbătoare ? Din ajun, până seara la apusul
soarelui sau până a doua zi ? De când se socoteşte că începe a doua zi ?
Sărbătoarea
începe din ajun, de la vecernie, cuprinde toată noaptea, utrenia, Liturghia şi
ţine până la vecernia cealaltă. Când e vorba de activităţi necesare trupului
(mâncare, lucru, baie etc.), sărbătoarea coincide cu ziua calendaristică.
6. Cum trebuie
creştinul să se pregătească sufleteşte şi trupeşte pentru sărbători ?
Să se curăţească
sufleteşte şi trupeşte: mai întâi să se împace şi să se ierte cu toţi, apoi să
ţină curăţie trupească cel puţin două zile înainte de sărbătoare şi o zi după.
Să pregătească din timp hainele, pomelnicul şi un mic dar pentru biserică.
Pregătirea depinde şi de cât de mare e sărbătoarea. Răspunsul la această
întrebare vi l-am dat mai detaliat în predici.
Pentru ziua în
care ne împărtăşim se face o pregătire mai serioasă (după cum veţi găsi în
capitolul “Despre Sfânta Împărtăşanie”).
7. Când din
diferite motive nu putem lipsi de la serviciu, în sărbători sau în duminici, ce
putem face în schimb pentru suflet ? Ce să facem cu câştigul din aceste zile ?
Cel mai bine este
să se evite, pe cât este cu putinţă, de a se încălca legea, ziua Domnului
(adică Sfânta Duminică). Iar când nu se poate, să folosim câştigul din acele
zile numai pentru milostenii la cei săraci.
8. Care sunt cele
12 vineri din an şi care dintre ele se ţin, cum se ţin şi ce semnificaţie au ?
Cartea cu cele 12
vineri este o carte apocrifă, nu este recomandată de Sfintele Sinoade şi nu
trebuie luată în serios.
9. Câte zile se
prăznuieşte sărbătoarea Rusaliilor ?
În sărbătoarea
Rusaliilor intră sâmbăta moşilor de vară, Duminica Rusaliilor şi lunea care
este cinstită ca sărbătoare - Sfânta Treime; nu marţile şi joile pe care le ţin
unele persoane necredincioase, căci acestea sunt obiceiuri păgâneşti.
10. Ce sunt
Sinoadele ?
Sinodul este o
adunare a reprezentanţilor Bisericii (a episcopilor), convocaţi pentru a
rezolva disputele doctrinare şi ecleziastice (bisericeşti).
Sinoadele
bisericeşti au fost ţinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu
s-a putut ajunge la consens prin simple discuţii.
Majoritatea
sinoadelor au fost locale, deşi în unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat
de o largă acceptare. Primul Sinod al Bisericii s-a ţinut de către Apostoli la
Ierusalim, în primul secol (Fapte 6,1-7).
Sinoadele la care
au participat reprezentanţi din toată lumea s-au numit Sinoade Ecumenice.
Biserica Ortodoxă recunoaşte şapte sinoade ecumenice. Cele Şapte Sinoade
Ecumenice ale întregii Biserici Creştine acoperă perioada dintre anii 325 şi
757 d. Hs., iar deciziile lor reprezintă temelia învăţăturii creştine acceptate
de ramurile răsăriteană şi apuseană a Bisericii Creştine. Deciziile acestor
Sinoade Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, aşa cum le-a
promis Iisus Hristos apostolilor Lui.
La aceste Sinoade
Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme care guvernează administrarea
Bisericii.
Biserica Catolică
acceptă ca ecumenice şi unele sinoade ulterioare, organizate numai de
autorităţile şi reprezentanţii Bisericii Catolice. Aceste sinoade, dintre care
ultimul este al doilea Sinod de la Vatican (1962-1965), nu sunt acceptate de
Biserica Ortodoxă ca având valabilitatea sau autoritatea adevăratelor Sinoade
Ecumenice. Astfel, nici una din deciziile acestor sinoade catolice nu sunt
valabile în Biserica Ortodoxă.
Biserica noastră
recunoaşte următoarele şapte Sinoade Ecumenice care sunt prezentate în
continuare în ordine cronologică:
1. Primul Sinod a
avut loc la Niceea, în anul 325, şi au participat 318 părinţi. Aici a fost
condamnat arianismul, s-a definit divinitatea lui Hristos şi s-a alcătuit
pentru prima dată Crezul (prima parte).
2. Al doilea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 381. Au fost prezenţi 180
de părinţi. A fost condamnat apollinarismul, s-a definit divinitatea Sfântului
Duh şi s-a completat Crezul.
3. Al treilea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Efes, în anul 431. Au participat 200 de părinţi. A
fost condamnat nestorianismul şi a fost definit termenul “Theotokos” (adică
Născătoarea de Dumnezeu).
4. Al patrulea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Chalcedon, în anul 451. Au participat 630 de
părinţi. A fost condamnat monofizitismul.
5. Al cincilea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol, în anul 553. Au participat 165 de
părinţi. Au fost condamnaţi diverşi eretici şi păgâni.
6. Al şaselea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Constantinopol în anul 680. Au fost prezenţi 281 de
părinţi. A fost condamnat monotelismul.
7. Al şaptelea
Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea, în anul 787. Au participat 350 de părinţi.
A fost condamnat iconoclasmul.
11. Ce pedepse
poate da Biserica ?
Biserica poate da
aceste pedepse: afurisania, pe care o dezleagă duhovnicul la Spovedanie,
caterisirea, pentru diaconi şi preoţi, pe care o poate dezlega episcopul şi
anatema pe care o poate dezlega, cu mare greutate, Sfântul Sinod.
Afurisanie
înseamnă oprirea creştinului de la împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al
Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când a făcut anumite păcate.
Anatema este
formula bisericească folosită de sinoadele ecumenice pentru condamnarea
ereticilor şi a ereziilor sau a învăţăturilor false şi înseamnă lepădat sau
blestemat. Este o suspendare duhovnicească prin care Biserica poate exclude o
persoană din comunitate, care s-a făcut vinovată de lepădarea de credinţă sau
de un păcat de moarte. Biserica mai poate pronunţa anatema şi împotriva
duşmanilor credinţei, a ereticilor şi a trădătorilor. Acest blestem - anatema -
va fi rostit de Hristos la judecata finală, după cum scrie în Evanghelie:
„Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care e gătit
diavolului şi îngerilor lui”. Anatema este, deci, cea mai grea pedeapsă a
Bisericii care înseamnă pogorâre de viu în iad cu dracii şi tăiere de la
trupul tainic al Bisericii lui Iisus Hristos.
DESPRE SFINŢENII ŞI FARMECE
12. În Ajunul
Bobotezei se pot spăla rufe, ne putem face baie ? Câte zile ţine sărbătoarea
Bobotezei ?
După două-trei
zile de la Anul Nou se pot spăla rufe şi se poate face baie pentru a se pregăti
creştinul spre a fi cât mai curat, ca să poată lua agheasmă mare în ziua de
Bobotează; în Ajunul Bobotezei nu se spală. Sărbătoarea Bobotezei ţine opt
zile, perioadă în care se poate lucra, cu excepţia zilelor însemnate cu roşu în
calendar.
13. Care este
agheasma mare, cea slujită în Ajun sau cea din ziua Bobotezei ?
Agheasmă mare
este şi apa sfinţită în Ajun şi cea sfinţită în ziua de Bobotează. Şi una şi
alta au aceeaşi putere sfinţitoare.
14. Cât timp se
poate lua agheasmă mare după Bobotează?
Unii recomandă să
se ia agheasmă mare opt zile la rând după Bobotează, dar, ţinând cont că
sfinţenia aceasta este mare, eu zic că e bine să se ia numai după ce a trecut o
zi de ajunare, o perioadă de curăţire sufletească şi trupească. Deci, trebuie
să ţinem cont de faptul că nu toţi pot să ducă o viaţă curată (unii pot, iar
alţii nu - mă refer la cei căsătoriţi, cu neputinţele lor).
15. Când şi în ce
condiţii se poate lua agheasmă mare în cursul anului? Cine, când, în ce
condiţii şi pe unde poate stropi cu agheasmă mare ?
Persoanele mai în
vârstă, singure (fără soţi) şi mai cu râvnă, pot lua agheasmă mare miercurea şi
vinerea în posturi.
Mireanul nu are
voie să stropească cu agheasmă mare nici casa, nici altceva, ci trebuie să
cheme un preot ca să-i facă sfeştanie, iar preotul stropeşte cu agheasmă mică
locuinţa şi celelalte. Agheasma aceasta mică, rămasă de la sfeştanie, se va
consuma de către creştin după anafură (anaforă, nafură), când poate.
16. Se pot folosi
la mâncarea de post vasele care au fost folosite la mâncarea de dulce ?
Vasele care au
fost folosite la mâncarea de dulce se spală şi se pot folosi şi la mâncarea de
post, în afară de lingurile de lemn, care trebuie să fie deosebite.
17.Cine poate
înmulţi agheasma mare şi sfântul mir şi în ce condiţii?
Nimeni nu poate
înmulţi agheasma mare, în afară de preot. Persoanele care sunt curate în acel
timp pot înmulţi agheasma mică folosind apă, dacă se poate de fântână şi luată
dis-de-dimineaţă, precum şi sfântul mir cu untdelemn curat.
18. Când şi cum
se foloseşte târnoseala ?
Târnoseala este
tot sfinţenia casei; aceasta este o bucăţică de pânză luată de la sfinţirea
unei biserici şi se întrebuinţează astfel: se aprinde o lumânare, se fac
rugăciuni în casa bântuită de farmece şi de duhuri necurate, se zic psalmii 50,
69 şi 142, se aprinde apoi această pânză sfinţită de la lumânare şi se face
cruce cu târnoseala care arde pe la tocurile de la ferestre şi de la uşi, iar
persoanele din casă trag puţin fum pe nas. Se pot afuma şi hainele pe care le
poartă cei din casă. Este indicat să se facă aceasta miercurea şi vinerea,
precum şi în perioada celor patru posturi.
19. Ce se face cu
anafura mucegăită ?
Anafura mucegăită
şi sfânta pască (sfântul paşti) rămasă, precum şi alte sfinţenii care nu mai
pot fi întrebuinţate se îngroapă la un loc curat.
20. Când se
tămâie casa, ce se tămâie, care e forma şi cine poate tămâia ?
Tămâierea se face
la începutul rugăciunilor de către un bărbat cu credinţă. În lipsa acestuia, se
poate face şi de către o creştină curată. Se tămâie sfintele icoane, vasele,
hainele sau mâncarea ce se dau de pomană, înainte de a fi împărţite, cum e
cazul pe la sâmbetele moşilor. Se mai poate tămâia, sâmbăta sau duminica,
dis-de-dimineaţă, la mormintele morţilor, până când începe slujba la biserică.
Tămâierea se face de sus în jos.
21. Ce sfinţenie
se poate lua în timpul zilei, în caz de necesitate (rău, frică, gânduri
murdare, tulburare, supărare) ?
În aceste
situaţii, dacă persoana nu a mâncat, poate lua o picătură de mir într-o lingură
cu apă, iar dacă a mâncat, să se ungă cu mir pe frunte, să se afume cu
târnoseală sau să miroasă miresme. Acestea toate se folosesc în cazul în care
persoana este curată.
22. Cum şi cât
timp se foloseşte agheasma de la Izvorul Tămăduirii ?
Agheasma de la
Izvorul Tămăduirii, de la sfinţirea caselor, a fântânilor, a troiţelor, precum
şi orice altă apă sfinţită, cu excepţia celei de la Bobotează, este agheasmă
mică şi se poate lua după anafură.
23. Femeile pot
lua vreo sfinţenie în timpul rânduielii lunare? Ce le este îngăduit în această
perioadă (pot să aprindă lumânarea, candela, să tămâie, să facă rugăciune, să
citească din Sfânta Scriptură) ?
Când sunt în
această perioadă, femeile nu au voie să se atingă de sfinţenii; dar acasă, dacă
nu are cine, pot să aprindă candela, lumânarea, tămâia, dacă sunt spălate şi
îngrijite, şi pot să citească din Sfânta Scriptură.
24. Dacă vreun
animal de pe lângă casă se îmbolnăveşte, îl putem unge cu sfinţenii ?
În această
situaţie, creştinii mai în vârstă şi curaţi pot stropi cu busuiocul cu agheasmă
mică deasupra coteţelor sau a grajdurilor, precum şi în casele în care
locuiesc, zicând Psalmul 69.
25. Cine poate
face prescuri şi în ce condiţii se fac ?
Prescurile se fac
de către femeile mai în vârstă şi văduve, iar în lipsa acestora se pot face şi
de o tânără, dacă este curată, spovedită şi împărtăşită. Aluatul se face din
făină, apă, drojdie şi sare; nu se adaugă nimic altceva pentru prescurile de la
altar. Se imprimă cu pistornicul, care este deja sfinţit prin forma lui de
cruce şi prin numele Domnului Iisus Hristos sculptate pe el. Pentru artosul de
la litie se poate adăuga untdelemn, anason, chimen, zahăr, iar în zilele de
dulce se poate face ca şi cozonacul.
26. Ce este
anafura ?
Anafura este
restul prescurii din care s-a scos Sfântul Agneţ şi care o închipuie pe Sfânta
Fecioară; ea este binecuvântată de preot în timpul Axionului, adică al imnului
cântat în cinstea şi spre slava Sfintei Fecioare. De aceea, împărţirea ei la
sfârşitul Liturghiei închipuie rămânerea Maicii Domnului încă multă vreme pe
pământ, în mijlocul Bisericii, după înălţarea dumnezeiescului ei Fiu.
Alţii spun că
anafura ar fi o rămăşiţă sau o aducere-aminte de agapele sau de mesele
frăţeşti, de obşte, care aveau loc la sfârşitul Liturghiei, în Biserica
primilor creştini.
27. Când nu se
poate lua sfânta anafură ?
Anafură nu pot
lua: cei care au mâncat după miezul nopţii, femeile care sunt în rânduiala
firii, şapte zile, dacă s-au curăţit în această perioadă, bărbaţii care au avut
ispită în timpul somnului, persoanele certate şi care nu s-au împăcat, soţii
care au fost împreună. Aceştia nu pot săruta nici sfintele icoane, nici mâna
preotului, nici să-l atingă preotul cu potirul.
28. Cine trebuie
să pregătească sfânta pască (sfântul paşti) şi câte zile la rând se ia aceasta
? E bine să se plătească sfânta pască (sfântul paşti) ?
Sfânta pască
(sfântul paşti) se pregăteşte la fel ca aluatul de prescuri, de către persoanele
pe care le-am amintit la facerea prescurilor şi se ia numai în prima zi de
Paşti. Sfânta pască (sfântul paşti) nu se plăteşte; aceasta este o invenţie.
29. În caz de
farmece, obiectele se stropesc cu sfinţenii sau se spurcă ?
Farmecele
(argintul viu, broaştele cusute la gură, şoarecii, zdrenţele, moşmoandele) nu
trebuie stropite nici cu sfinţenii, nici cu spurcăciuni, ci se stropeşte casa
pe dinafară cu agheasmă mică, iar persoanele din casă trebuie să folosească
sfinţenii, să îndepărteze moşmoandele cu o prăjină sau alt obiect mai de la
distanţă şi să le arunce la gunoi.
30. Cei care au
purtat baiere sau alte lucruri descântate ce pot face pentru ispăşirea acestor
păcate ?
În primul rând să
facă spovedanie bună şi canonul pe care îl dă preotul, apoi să se sfinţească
prin sfinţeniile pe care le-am amintit.
31. Ce este
deochiul ? Ce rugăciuni se fac în această situaţie ? Se poate descânta ?
Deochiul este o
ispită de la diavolul, prin care acesta nădăjduieşte să-l determine pe om ca să
greşească înaintea lui Dumnezeu cu ceva, adică să meargă la descântece. În
cazul acesta, se fac rugăciuni cu credinţă şi anume: “Tatăl nostru” (de trei
ori), Psalmul 69 şi rugăciunea “Să învie Dumnezeu...” (de la rugăciunile de
seară).
32. Ce se face cu
agheasma care a prins miros şi cu mirul care a râncezit ?
Agheasma care s-a
stricat şi mirul care a râncezit se îngroapă la un loc curat sau la rădăcina
unui pom.
33. Cei
necununaţi pot folosi vreo sfinţenie ? Ce anume ?
Cei necununaţi nu
pot folosi nici o sfinţenie, până când nu se spovedesc şi nu se cunună.
34. Copilul
nebotezat poate fi uns sau atins cu vreo sfinţenie ?
Până la Botez,
copilul poate fi uns pe frunte cu apa sfinţită pe care o face preotul la opt
zile; cu altceva nimic. La fel şi mama lăuză.
35. Ce facem cu
florile din Vinerea Mare, de la sfintele moaşte, de la hramuri, cu salcia de la
Florii şi cu frunzele de nuc de la Rusalii când acestea se usucă ?
Acestea se ard pe
vatră curată, iar cenuşa se îngroapă la un loc curat.
36. Ce se ia după
Sfânta Împărtăşanie (anafură, agheasmă mică, agheasmă mare sau vin) ?
După Sfânta
Împărtăşanie se ia anafură, iar după aceea se ia puţin vin (ca să se clătească
gura) şi se înghite.
37. Ce se ia
înainte de Sfânta Împărtăşanie ?
Înainte de Sfânta
Împărtăşanie, în ziua precedentă, după rugăciune şi post, se ia agheasmă mare,
apoi anafură, după care ne ungem cu mir.
38. Ce se face cu
untdelemnul şi făina de la Sfântul Maslu ?
Din untdelemnul
şi făina de la Sfântul Maslu se fac turtele (fără drojdie) care se coc; nu se
prăjesc. Se consumă dimineaţa pe nemâncate în loc de anafură.
39. Se poate cere
scoaterea de părticele ? Ce reprezintă aceasta ?
Nu se scot
părticele şi nu este voie să se ceară aceasta, deoarece sunt inovaţii.
DESPRE BISERICĂ, PREOT, SLUJBĂ ŞI MASLU
40. Ce spun
Sfintele Canoane în legătură cu mergerea la Sfânta Biserică ?
Canonul 80 de la
Sinodul al VI-lea spune aşa: “Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon,
sau din cei ce se numără în cler, sau laic, ar lipsi de la Biserica sa mai
mult, fără absolută nevoie sau greutate, stând în oraş şi nu s-ar duce cu
credincioşii la Biserică în trei zile de Duminici din trei săptămâni, de va fi
cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească (depărteze de la
cuminecare)”. Adică nu putem lipsi de la biserică în trei duminici consecutive,
una după alta.
41. În afară de
preoţia care se dă prin hirotonie mai este alta ?
Sunt două feluri
de preoţie: una care se dă prin hirotonie, adică prin punerea mâinilor şi prin
rugăciunile episcopului şi alta pe care o primeşte fiecare creştin odată cu
Botezul. Cea dintâi este preoţia propriu-zisă, iar cea de a doua este preoţia
lăuntrică, duhovnicească sau obştească.
Despre această a
doua preoţie Sfântul Apostol Petru, adresându-se tuturor creştinilor, zice: “Voi
sunteţi seminţie aleasă, preoţie împărătească, neam sfânt, popor al Său
dobândit, ca să vestiţi în afară virtuţile Celui Care v-a chemat din întuneric
la minunata Lui lumină” (I Petru 2,9). Cuvintele de la urmă ale Apostolului ne
arată în ce înţeles e preot fiecare creştin; adică fiecare este dator să
răspândească în lume cuvântul despre învăţătura şi faptele minunate ale
Domnului Hristos şi să strălucească printre cei de altă credinţă, cum
străluceşte lumina în întuneric.
.
43. Putem să-i
trecem în pomelnicul de la Sfânta Liturghie pe cei sinucişi, necredincioşi,
necununaţi ? Ce putem face pentru ei ?
Nu se trec în
pomelnicul de la Sfânta Liturghie cei sinucişi (spânzuraţi, otrăviţi, cei care
şi-au curmat viaţa singuri) şi nici cei care trăiesc necununaţi sau în
desfrânări. Se pot trece la acatiste, paraclise sau parastase fără Liturghie.
44. Se pot plăti
pomelnice anuale ?
Se pot da
pomelnice anuale la mânăstiri, la preoţi evlavioşi.
45. Putem duce
daruri la biserică ?
Desigur, se pot
duce daruri la biserică în duminici şi în sărbători.
46. Când şi cine
poate să cadă la Sfintele Daruri ?
Căderea la
Sfintele Daruri este un obicei, această practică fiind egală cu atingerea
veşmântului arhiereului, al preotului sau al diaconului. Cei care au credinţă se
pot atinge de veşmintele sfinţiţilor slujitori când aceştia ies cu Sfintele
Daruri, stând în genunchi, fără să se culce pe jos. Mulţi din cei care sau
culcat pe jos au pricinuit ispită preoţilor, care s-au împiedicat şi au căzut
cu Sfintele Daruri, făcând mai mare păcatul. Deci nu se recomandă să treacă
preotul peste creştini cu Sfintele Daruri.
47. Când şi cine
poate cere ca preotul să se dezbrace pe el?
Dezbrăcarea
preotului pe câte un bolnav sau închipuirea înţepării cu sfânta copie nu este
un rău şi se recomandă bolnavilor.
48. Ce
semnificaţie are deschiderea cărţii, cine o poate cere şi când ?
Deschiderea
cărţii este o inovaţie. Ca să determine lumea să se ducă la ei, unii deschid
psaltirea, alţii pravila, alţii Evanghelia, după cum îi taie capul şi le
prorocesc minciuni, după interesul celor care cer aceste lucruri. Foarte mult
greşesc şi cei care se duc, şi cei care fac asemenea lucruri. Păziţi-vă ca să
nu supăraţi pe Duhul Sfânt, căci în loc de bine vă va fi mai rău !
49. Ce diferenţă
este între părintele duhovnic şi părintele duhovnicesc ?
Părintele
duhovnic (preot sau arhiereu) este părintele care ne spovedeşte şi ne este ca
un tată, care cu dragoste ne pedepseşte atunci când greşim.
Părintele
duhovnicesc este părintele care se ocupă de catehizarea noastră, de educaţia
noastră religioasă, pentru a ne forma buni creştini în spiritul dogmelor
ortodoxe, aşa cum se ocupă într-o familie o mamă, cu multă dăruire, de educaţia
morală a fiilor ei.
50. În ce constă
Sfântul Maslu ? Cine poate cere această slujbă ? Când şi câte se fac? Se fac cu
bani proprii sau cu bani de adunat ? Prin Sfântul Maslu se cere moartea?
Sfântul Maslu
este una din Cele Şapte Taine ale Bisericii noastre Ortodoxe. Taina aceasta se
face de către şapte preoţi sau cel puţin trei. Se face în zilele de post,
miercurea sau vinerea sau în cele patru posturi. La slujba aceasta pot să ia
parte bolnavii, neputincioşii şi chiar cei care sunt sănătoşi, după Spovedanie.
Deci trebuie pentru toţi, mai întâi spovedania făcută ! Sfântul Maslu are
puterea dumnezeiască de a-i însănătoşi pe cei bolnavi sau de a scurta timpul de
chinuire al celor bolnavi de multă vreme, în suferinţe grele, pentru că Sfântul
Maslu are darul de a se ierta păcatele şi de aceea se recomandă şi celor
sănătoşi, ca să fie feriţi de chinurile vremelnice şi veşnice.
Cei ce se
împărtăşesc e bine să ia parte la Sfântul Maslu din posturi. Pentru bolnavi se
recomandă 3, 7, 9 Masluri (de la caz la caz).
Iar în ceea ce
priveşte banii pentru Sfântul Maslu, e bine să-şi plătească fiecare datoria,
dar în cazul în care sunt bolnavi săraci, nu e rău să fie adunaţi bani pentru
a-i plăti pe slujitori.
51. Cum procedăm
cu participarea la sfintele slujbe când venim din schimbul trei (după noapte) ?
De la caz la caz,
după putere şi dragoste, după credinţă şi voinţă (depinde şi de sărbătoare cât
este de mare).
52. Se fac
metanii (mătănii) în biserică şi când ?
În biserică se
fac numai închinăciuni cu plecăciuni, în afară de anumite zile importante din
Postul Mare, când trebuie să facă toată lumea metanii. Acasă se pot face
metanii în tot cursul anului, cu excepţia următoarelor perioade: de la Crăciun
până la Bobotează, de la Înviere până la Înălţare, precum şi sâmbăta şi
Duminica.
53. Când la
rugăciune suntem tulburaţi de gânduri, griji, patimi, trebuie să ne oprim sau
să continuăm rugăciunea ? Îl putem certa pe diavol pentru gânduri ? Dacă ne
trezim noaptea, putem face rugăciuni în pat ?
Nu trebuie să ne
oprim, căci tocmai aceasta vrea diavolul; îl certăm pe diavol şi continuăm
rugăciunea, rugându-L pe Dumnezeu să ne izbăvească de cel rău.
Dacă ne trezim
noaptea, putem face rugăciune şi în pat, dacă nu se poate altfel, dar cu
smerenie şi credinţă (mai ales în cazul bolnavilor).
54. Când se
citeşte Psaltirea şi cine o poate citi ?
Psaltirea este o
carte de rugăciuni şi cântări a credincioşilor ca şi celelalte cărţi de
rugăciuni ale Sfinţilor Părinţi. Se poate citi la psaltire în toată perioada
anului, în afară de sâmbăta şi Duminica, de perioada de la Crăciun până la
Bobotează şi de la Înviere până la Duminica Tomii. O poate citi oricine, dar se
recomandă spovedanie bună. Cei care doresc o viaţă duhovnicească să se ferească
de păcate, pentru că dacă stau încurcaţi în unele patimi şi se învoiesc cu ele
în mintea lor, dracii au putere să le facă supărări. Aşa că se recomandă multă
curăţie sufletească şi trupească, căci nu primează cantitatea (numărul de
psalmi), ci calitatea, adică trăire şi simţire în smerenie.
55. Putem cere
boală la rugăciune ?
În cazuri
deosebite de neînţelegere cu trupul, cei care au evlavie pot cere boală, dar
când vine boala să nu cârtească.
56. După “Tatăl
nostru” numai preotul poate zice “Că a Ta este Împărăţia...” ?
Când sunt mai
mulţi creştini la un loc, spune în continuare cel care a zis “Tatăl nostru”.
Dacă este preot de faţă, zice preotul, dacă eşti singur, zici tot.
57. Rugăciunea se
combină cu închinăciuni şi metanii sau se face separat ?
Rugăciunea
trebuie să fie făcută în primul rând în linişte, ca să fie simţită, iar
metaniile se fac după rugăciunile de seară sau de dimineaţă. Metaniile sunt ca
un canon şi după fiecare metanie se zice o rugăciune scurtă: “Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu...” sau “Prea Sfântă Treime, milostivă fii mie
păcătosului”. Metanii poţi face în tot timpul când ai posibilitate de linişte.
În posturi, mai ales al Sfintelor Paşti, miercurea şi vinerea, se pot face cele
116 metanii cu rugăciunile în cinstea Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos
sau cele 60 de rugăciuni cu metanii (sunt aceleaşi, dar sunt combinate şi au rămas
doar 60 în loc de 116).
58. Cum trebuie
să avem ţinuta şi poziţia la rugăciune? E bine să zicem în gând, cu voce tare
sau în şoaptă, cu mâinile la piept, la pântece sau ridicate? Zicem de unul
singur sau mai mulţi ?
Îmbrăcămintea
pentru rugăciune trebuie să fie cuviincioasă. Bărbaţii să aibă un halat, iar
femeile cămaşă lungă sau capot lung, care să nu fie transparente, şi se încing
cu un cordon, iar pe cap - băsmăluţă. Rugăciunea se poate face atât de unul
singur, cât şi de mai mulţi, în gând, cu voce tare sau în şoaptă, după cum e
locul şi cazul; mâna stângă se ţine la piept, iar cu dreapta se face câte o
închinăciune frumoasă din când în când, în anumite momente principale. Când
eşti singur, poţi să stai şi cu mâinile ridicate la rugăciune.
59. La metanii se
sărută pământul ? Se face semnul sfintei cruci pe pământ ?
La metanii nu se
sărută pământul şi nici nu se face semnul sfintei cruci cu degetele pe pământ.
Este un obicei fără rost, scornit de unele persoane care nu cunosc credinţa. În
schimb se atinge fruntea de pământ.
60. Dacă ne
sculăm noaptea şi vrem să facem rugăciuni, trebuie să ne spălăm pe faţă şi pe
mâini ?
Dacă ne sculăm
noaptea şi vrem să facem rugăciuni, e bine să ne spălăm pe mâini mai ales,
pentru că aşa este cuviincios şi este mai sigur că suntem curaţi.
61. Noi, mirenii,
putem intra în Sfântul Altar ?
În Canonul 69 de
la Sinodul al VI-lea scrie aşa: “Nu-i este iertat nimănui dintre laici a intra
în Altar”. Însă paraclisierul sau alţi bărbaţi care ajută preotul în timpul
sfintelor slujbe pot intra în Sfântul Altar, dar numai cu binecuvântarea
preotului şi numai prin uşa diaconească din sud. Iar când intră, trebuie să
facă 3 metanii sau 3 închinăciuni şi cu frică de Dumnezeu să îndeplinească
numai ceea ce îi cere preotul.
62. Ce spun
Sfintele Canoane referitor la semnul Sfintei Cruci făcut pe podea ?
Canonul 73 de la
Sinodul al VI-lea spune aşa: “Crucea cea făcătoare de viaţă arătându-se nouă
mântuire, trebuie să punem toată silinţa spre a da cinstea cuvenită Aceluia
prin care ne-am mântuit de căderea cea veche. Drept aceea dându-I închinăciune
şi cu gândul şi cu cuvântul şi cu simţirea, poruncim ca semnele crucii făcute
de unii pe podea să se şteargă cu totul, ca nu cumva să se batjocorească semnul
biruinţei noastre. Deci hotărâm ca să se afurisească cei ce de acum înainte fac
semnul crucii pe podele”.
63. Ce spun
Sfintele Canoane despre cântarea în biserică ?
Canonul 75 de la
Sinodul al VI-lea spune aşa: “Voim ca aceia ce vin în biserică spre a cânta să
nu întrebuinţeze strigări necuviincioase, silind şi firea spre răcnire, nici a
pronunţa ceva din cele nepotrivite şi neînsuşite în Biserică; ci cu multă luare
aminte şi cu umilinţă a aduce lui Dumnezeu privitorul celor ascunse, acest fel
de psalmodii. Căci Sfinţitul Cuvânt a învăţat ca fiii lui Israel să fie
evlavioşi”.
64. Ce înseamnă
“aliluia” ?
Aliluia înseamnă
„lăudaţi” sau „slăviţi pe Dumnezeu”. Aceasta este o expresie liturgică de
bucurie şi de slăvire a Lui Dumnezeu, folosită mult în unii psalmi şi cântări
cultice, precum şi în Noul Testament la Apocalipsă.
65. Ce este
acatistul ?
Cuvântul
“acatist” este de origine grecească şi înseamnă “neşedere”. Prin acatist noi
înţelegem însă o rânduială de slujbă a Bisericii noastre care se face neşezând,
adică nu se poate citi un acatist şezând, nu se şade la un acatist. Un acatist
se citeşte în picioare sau în genunchi şi de aceea are titlul acesta de
“acatist”, adică “neşedere”. De fapt, un acatist care se rosteşte, se citeşte,
în picioare sau în genunchi, este o alcătuire de slujbă care cuprinde douăzeci
şi cinci de bucăţi, douăzeci şi cinci de piese şi anume: treisprezece condace,
care de obicei se termină cu “Aliluia”, şi douăsprezece icoase care, după caz,
se termină cu un cuvânt care e un fel de zicere de bucurie. Cele douăzeci şi
cinci de bucăţi din care se alcătuieşte un acatist sunt după numărul celor
douăzeci şi cinci de litere ale alfabetului grecesc şi, în limba greacă,
fiecare din cele douăzeci şi cinci de bucăţi din care e alcătuit acatistul
începe cu litera următoare din alfabet. Deci, primul cu litera “A-alfa”, al
doilea cu litera “B-beta”, al treilea cu litera “G-gama”, “D-delta” şi aşa mai
departe.
66. Când au
apărut sărbătorile bisericeşti la creştini ?
Încă din primele
zile ale ei, Biserica face pomenirea, în timpul Liturghiei, a credincioşilor ei
vii şi morţi. Aceste pomeniri aveau un caracter solemn când era vorba de
episcopii Bisericilor locale sau de martirii care au suferit din cauza
mărturisirii credinţei în Iisus Hristos. Martirii erau socotiţi mădulare pline
de slavă ale Bisericii. În ziua în care se comemora moartea lor (numită în
actele martirice “naştere”), comunitatea creştină mergea la mormântul lor, de
obicei în afara cetăţii, şi săvârşea Euharistia. În acest fel s-a născut
sărbătoarea sfinţilor, care constă în pomenirea episcopilor şi a martirilor
locali, chiar la mormântul lor. Alte ocazii pentru sărbători comune erau:
sfinţirea unui locaş liturgic, mutarea moaştelor unui martir dintr-un loc în
altul.
Sărbătorile
consacrate drepţilor, sfinţilor şi apostolilor, din Vechiul şi Noul Testament,
au apărut mai târziu şi sunt în legătură cu evenimentele respective, pomenite
în calendarul anual. După Sinodul de la Efes (431), apar sărbătorile în cinstea
Maicii Domnului, Pururea Fecioară şi Născătoare de Dumnezeu în acelaşi timp.
După perioada
persecuţiilor, Biserica a ales în calendarul sărbătorilor, alături de martiri,
nume de călugări şi de fecioare consacrate. Fiecare Biserică locală are proprii
ei sfinţi, a căror amintire le e scumpă, dar nu trebuie să fie exclusă comemorarea
sfinţilor din alte Biserici şi ţări.
Anul bisericesc
începe la 1 septembrie, când se serbează intrarea în sinagogă a lui Iisus, care
a citit profeţia lui Isaia despre Mesia: “Duhul Domnului peste Mine” şi când se
face pomenirea Sfântului Simeon Stâlpnicul.
Unele sărbători,
închinate Domnului Hristos şi Maicii Domnului, se numesc praznice împărăteşti.
Ele au specific aceste caracteristici: au o înainte-prăznuire, o prelungire sau
o după-prăznuire şi o zi de încheiere - odovania.
După unele
sărbători mai mari sau praznice împărăteşti, a doua zi este consacrată
pomenirii sfinţilor care au avut un rol în sărbătoarea din ajun:
- după 8
septembrie - Naşterea Maicii Domnului - a doua zi, 9 septembrie, îi prăznuim pe
Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului;
- după 25
decembrie - Naşterea Domnului - a doua zi, 26 decembrie, prăznuim Soborul
Maicii Domnului;
- după 6 ianuarie
- Botezul Domnului - a doua zi, 7 ianuarie, îl prăznuim pe Sfântul Ioan
Botezătorul, care L-a botezat pe Domnul Iisus Hristos;
- după 2
februarie - Întâmpinarea Domnului - a doua zi, 3 februarie, îi prăznuim pe
Dreptul Simeon care L-a ţinut în braţe pe Pruncul Iisus şi pe Prorociţa Ana
care era de faţă;
- după 25 martie
- Buna Vestire - a doua zi, 26 martie, prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel
Gavriil;
- după 29 iunie -
Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - a doua zi, 30 iunie, prăznuim Soborul celor
doisprezece Apostoli.
67. Când facem
pomelnic pentru Sfântul Altar, pe cine să trecem în primul rând ?
După învăţătura
părinţilor, pe pomelnicul de vii trecem în această ordine: preotul care ne-a
botezat, părintele duhovnic şi duhovnicesc, naşul de botez (naşul de cununie,
soţul, soţia - pentru cei căsătoriţi), tata, mama, copiii, fraţii şi celelalte
rudenii. Pe pomelnicul de morţi îi trecem în aceeaşi ordine, dar pe cei
adormiţi. Este o mare milostenie dacă în pomelnic treci şi creştini săraci pe
care nu are cine să-i pomenească.
68. Ce ne puteţi
spune despre frăţiile, organizaţiile, asociaţiile sau lucrările din sânul
Bisericii Ortodoxe ?
Iată ce spune
Părintele Epifanie Teodoropulos, unul dintre marii duhovnici ai Greciei
ultimilor ani şi unul dintre stâlpii Ortodoxiei contemporane, stareţ al
Mânăstirii cu hramul “Celei pline de har”, despre aceste frăţii ortodoxe: “Dacă
un înger ar coborî în ţara noastră şi i-ar aduna pe toţi oamenii duhovniceşti,
care s-au folosit direct de aceste frăţii, nu ştiu câţi creştini evlavioşi ar
mai rămâne în Grecia”.
Tot despre
Organizaţiile ortodoxe, Dionisie Trikis, care se afla la o discuţie în care
mulţi le judecau, i-a întrebat, pe cei ce erau împotrivă, cam câţi creştini fac
parte din aceste asociaţii. Şi a înţeles că sunt cam cincizeci de mii. După
care a zis: “Grecia are o populaţie de atâtea milioane. Deci, în loc să ne
pornim cu atâta patimă împotriva acestor credincioşi, mai bine e să ne ocupăm
cu celelalte milioane ce trăiesc în indiferenţă faţă de Dumnezeu şi de Biserica
Sa”.
DESPRE ICOANE
69. Putem să ne
cumpărăm singuri icoane ? Ne putem închina şi la icoane nesfinţite ? Cum
procedăm cu icoanele catolice ? După Sfânta Împărtăşanie este interzisă
sărutarea icoanelor şi mâna preotului ? Putem şterge icoanele de praf?
E bine ca fiecare
creştin să aibă ambiţia să-şi cumpere singur icoanele sau măcar una să aibă
cumpărată de el, dar nici să nu le refuze pe cele pe care le primeşte în dar.
Icoanele ortodoxe să fie ţinute la răsărit, chiar dacă nu sunt sfinţite, iar
când face o sfeştanie, să roage preotul să sfinţească şi icoanele. Iar pe cele
catolice, care sunt mai mult tablouri, le poate pune pe pereţii ceilalţi.
În ziua în care
ne împărtăşim nu e bine să sărutăm sfintele icoane, mâna preotului şi cu atât
mai mult alte persoane.
Icoanele e bine
să se şteargă de praf cu o cârpă moale, curată, pe care o întrebuinţăm numai
pentru ştergerea prafului de pe lucrurile sfinte ca: icoane, cruci, sticle cu
agheasmă, cutii cu anafură, candele, iar persoana care le şterge trebuie să fie
curată în acele zile.
DESPRE POST, AJUNARE ŞI DEZLEGĂRI
70. E bine să
postim lunea ?
Cei care au
corpul sănătos pot posti lunea, acesta nu este un rău.
71. Există Postul
Maicii Domnului de 12 zile pe an, în afară de 1-15 august ?
În afară de
postul pe care îl ştim, din perioada 1-15 august, nu există alt post al Maicii
Domnului. Cine a scornit postul acesta, în care intră Duminicile şi sâmbetele
şi chiar unele sărbători, acela n-a fost creştin ortodox, pentru că în sâmbete
şi în Duminici nu se ajunează, iar cine ajunează sâmbăta, Duminica şi în
sărbători calcă sfintele canoane şi în loc de faptă bună i se socoteşte păcat.
72. De la ce
vârstă e bine să ţină post copiii ? Trebuie să ţină posturi întregi, sau numai
miercurea şi vinerea ?
E bine ca şi
copii să se obişnuiască de mici cu postul, dar tot aşa de la caz la caz. Nu
putem să le impunem un post riguros celor bolnavi, mai ales anemici, rahitici,
pentru care mâncarea este medicament.
73. Femeile
însărcinate au voie să mănânce de dulce în post ?
Femeile, fie
însărcinate, fie lăuze, sau cele care alăptează, pot cere dezlegare de la
duhovnic să mănânce de toate, pentru întărirea pruncului şi pentru sănătatea
mamei.
74. Trebuie să
ţinem post când suntem în deplasări de serviciu, în armată, în spitale sau în
staţiuni ?
În acest caz
faceţi tot ce se poate ca să ţineţi miercurile şi vinerile; cei din staţiuni şi
din spitale pot posti numai dacă nu sunt anemiaţi şi dacă nu fac un tratament
mai tare, mai greu, care necesită hrană. Iar cei din armată, concentraţi, să
mănânce tot ce li se oferă.
75. Până la 6
August, când prăznuim Schimbarea la Faţă, putem mânca struguri ?
Într-o carte de
slujbă a Bisericii, folosită la strană şi numită „Mineu pe luna august”, scrie
că până la 6 August să nu se mănânce struguri. Această rânduială a fost aşezată
de înaintaşii noştri, deoarece este spre folos ca tot creştinul să aducă din
toate roadele sale mai întâi la biserică pentru binecuvântare şi apoi să guste
din ele. Ori, ştiut este, din tradiţie, că la 6 August se aduc la biserică
struguri şi alte fructe pentru binecuvântare.
76. Ce dezlegări
sunt în posturi?
Vă recomand să
consultaţi calendarul creştin ortodox.
77. Ce cântece
creştineşti se pot asculta în posturi ?
În post, în zile
de lucru se pot asculta casetele cu slujbe, cu “Psaltirea în versuri”, cu
Paraclisul Maicii Domnului, podobii, condace şi icoase, iar sâmbăta şi Duminica
se pot asculta şi alte cântece duhovniceşti.
DESPRE SPOVEDANIE
78. Cât de des se
poate spovedi un mirean ?
După datoria
creştinească, Spovedania trebuie să se facă în cele patru posturi de peste an,
mai înainte cu 2-3 zile de Sfânta Împărtăşanie, ca să se poată face canon de
pocăinţă pentru Sfânta Împărtăşanie, dacă mireanul nu este oprit de preot de a
se împărtăşi. Dacă simte nevoia sau a căzut în păcate grele, creştinul se poate
spovedi şi în alte perioade ale anului, dar să meargă la spovedit cu hotărâre temeinică
de a nu repeta păcatele.
79. Cum trebuie
să se pregătească un creştin pentru Spovedanie ?
Mai întâi să-şi
aleagă o zi când preotul este mai liber; să facă rugăciuni cu căinţă, cu
lacrimi, cu metanii şi cu părere de rău pentru păcatele pe care le-a făcut.
Dintre rugăciuni să nu lipsească Psalmul 50 şi rugăciunile din Psaltire, de la
sfârşitul catismelor, câte poate. Spovedania să se facă, de preferinţă, în
zilele când preotul nu are slujbă, ca să aibă timp să-i asculte spovedania.
80. Dacă la spovedit
un creştin primeşte canon de metanii, cum procedează sâmbăta, Duminica şi în
zilele când nu se fac metanii ?
Canonul de
metanii nu se face sâmbăta, Duminica şi nici în perioada praznicelor luminate,
ci se întrerupe şi se continuă după aceea, cu încuviinţarea duhovnicului.
81. De la ce
vârstă se spovedesc copiii ?
Copiii care trec
de şapte ani se pot spovedi la fel ca şi cei mari, iar până la şapte ani nu
trebuie să se împărtăşească până când nu le citeşte preotul rugăciunile de
dezlegare.
82. Este primită
spovedania pe patul de moarte sau de boală ?
Nu ştim dacă este
primită, dar trebuie să se facă, pentru că nu se ştie căinţa şi credinţa
omului. Sfinţii Părinţi spun că, în ce ne va prinde moartea, în aceea vom fi
judecaţi.
83. Se pot
împărtăşi femeile în perioada rânduielii lunare ?
În perioada
rânduielii lunare, femeile nu au voie să se atingă de nimic sfinţit. Dacă se
află cineva pe patul de moarte, nu se mai ţine seama de aceasta şi se poate
spovedi, dar nu se poate împărtăşi.
84. În ce cazuri
se schimbă duhovnicul ?
Orice persoană
poate schimba duhovnicul dacă nu se foloseşte de sfatul lui, dacă nu ţine seama
de păcatele pe care creştinul le mărturiseşte, dacă este caterisit pentru
păcate mari şi dacă este îndrăzneţ, obraznic sau neserios. Duhovnicul se mai
poate schimba şi în cazul când preoteasa ar fi geloasă, bănuind că persoana
care se spovedeşte nu vine cu gânduri serioase şi, desigur, atunci când preotul
duhovnic moare.
85. Cum se
procedează când preotul nu dă canon, iar conştiinţa cere aceasta ?
Creştinii
cunoscători, credincioşi, care au înţeles necesitatea canonului, care au rupt-o
cu păcatele mari de mult şi nu au păcate de moarte, ce impun canoane grele şi
oprirea de la Sfânta Împărtăşanie, să aleagă dintre canoanele indicate mai jos:
- să dea de
pomană cărţi şi reviste cu predici şi cu rugăciuni;
- să dea de
pomană casete înregistrate cu predici şi cu alte programe duhovniceşti celor
care nu au posibilitatea să-şi cumpere;
- să scrie
rugăciuni şi cântece duhovniceşti şi să le dea şi altora;
- cei talentaţi
să picteze icoane cât mai frumoase şi să le dea de pomană;
- să cerceteze
bolnavii din azile şi să facă milostenii cu ce poate;
- să facă
rugăciuni de căinţă cu umilinţă, cu metanii şi cu lacrimi;
- să facă tot
felul de fapte bune pe care vi le-am amintit în predici.
86. Cum se
procedează când preotul te dezleagă pentru Sfânta Împărtăşanie, iar canoanele
te opresc ?
Când preotul te
dezleagă să te împărtăşeşti, iar canoanele şi conştiinţa ta te opresc de la
aceasta, să nu te împărtăşeşti, căci nu ai vină, pentru că Sfântul Apostol
Pavel zice: “Să ne cercetăm fiecare conştiinţa înainte de împărtăşanie“; te
pregăteşti cu pocăinţă sinceră şi o faci altă dată.
DESPRE SFÂNTA ÎMPĂRTĂŞANIE
87. Cât de des
sau cât de rar ne putem împărtăşi ?
Ştim cu toţii că
Împărtăşania este sfinţenia cea mai mare, este unirea noastră cu Dumnezeu, Care
este foc mistuitor şi trebuie să facem o cât mai bună pregătire şi curăţire
sufletească şi trupească, fiindcă nu putem primi această taină oricum. De
aceea, nu le pot spune tuturor la fel. Cei căsătoriţi se pot pregăti mai greu,
tineretul are greutăţile lui, iar cei mai în vârstă au altfel de greutăţi -
unii se pot văita de o neputinţă, alţii de altă neputinţă. E bine, e foarte
bine să se poată împărtăşi omul cât mai des, la cele douăsprezece Praznice
Împărăteşti, dar nu fără pregătire corespunzătoare. Călugării şi maicile, care
stau numai în mânăstire şi în biserică, şi tot nu se încumetă să se
împărtăşească mai des. Sunt foarte puţine suflete care se împărtăşesc mai des.
Aşa că, să ne împărtăşim cu o pregătire cât mai bună şi când se poate. Unii pot
de douăsprezece ori pe an, alţii de patru ori, iar alţii numai o dată.
88. Cum procedăm
cu resturile de mâncare (sâmburi, coji, oase) pe care le scoatem din gură după
ce ne-am împărtăşit şi câte zile trebuie păstrată această regulă ?
Resturile scoase
din gură după ce ne-am împărtăşit se ard pe vatră curată, iar cenuşa se
îngroapă la un loc curat. Această regulă se păstrează o zi.
89. După Sfânta
Împărtăşanie trebuie să ne odihnim, să dormim ? Se mai ţine post după Sfânta
Împărtăşanie ?
După Sfânta
Împărtăşanie e bine să ne odihnim, să citim cărţi sfinte, să ne ferim de
vorbărie, de cleveteală şi de orice alte sminteli. Să nu umblăm prin locuri
spurcate, să nu facem eforturi mari, să nu mâncăm mult şi să nu bem ceva care
să ne producă vomă. Să-I mulţumim în fiecare zi Domnului Hristos, zicând
rugăciunea aceasta scurtă: “Slavă, închinare şi mulţumire Prea curatului Tău
Trup şi Sânge, Doamne Iisuse Hristoase, Împăratul meu şi Dumnezeul meu; să vină
stăpânirea Împărăţiei Tale peste noi, totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin”. După Sfânta Împărtăşanie, dacă suntem în post, continuăm postul
până când se termină, iar dacă e în dulce, mâncăm de dulce.
90. Câte zile
minimum trebuie să ţinem post sufletesc şi trupesc înainte de Sfânta
Împărtăşanie ?
Minimum trei
zile, în afară de bolnavi (diabetici) care nu pot posti decât o zi.
91. Se poate sta
în genunchi sau se pot face metanii după Sfânta Împărtăşanie ?
În ziua în care
ne împărtăşim nu se stă în genunchi, nu se fac metanii, ci se fac închinăciuni
cu plecăciuni.
92. Dacă după
orele 24 am mâncat sau am băut apă, ne mai putem împărtăşi dimineaţa ?
Nu ne putem
împărtăşi, pentru că acest lucru arată neglijenţă, lipsă de evlavie şi
nepăsare.
93. Dacă în
noaptea dinaintea Sfintei Împărtăşanii creştinul a avut vreun vis desfrânat, se
mai poate împărtăşi ?
Nu se poate
împărtăşi, pentru că în acest caz este necurăţie.
94. Cum trebuie
să se prezinte partea femeiască în biserică, trupeşte, când vrea să se
împărtăşească ?
Femeia care vrea
să se împărtăşească fără să se osândească să nu vină la împărtăşit fardată, cu
rochii strâmte, scurte, despicate, în pantaloni, cu pălării, cu fel de fel de
zorzoane, cu capul descoperit, rujate, cu unghiile vopsite; dacă vin astfel,
arată necredinţă, nepăsare de cele sfinte şi batjocură faţă de Patimile
Domnului.
95. Se pot face
injecţii după Sfânta Împărtăşanie ? Dacă fără voia noastră ne tăiem la un
deget, ne zgâriem sau ne dă sângele pe nas, ce se poate face ?
E bine să nu
facem injecţii; în cazul în care cineva are de făcut un tratament, mai amână cu
o săptămână, iar dacă e ceva urgent, mă refer la cei bolnavi, din spitale, pot
să facă injecţii.
Dacă se întâmplă
să ne accidentăm, oprim sângele cu o batistă pe care o ardem în foc, iar cenuşa
se îngroapă la un loc curat. După Sfânta Împărtăşanie, se recomandă să stăm cât
mai liniştiţi şi să evităm astfel de situaţii.
DESPRE SFÂNTUL BOTEZ
96. De la câte
zile se poate boteza copilul ?
Botezarea
copiilor se face de la caz la caz: la 40 de zile, la 30 de zile şi, dacă
pruncul este în primejdie de moarte, se poate chiar şi din prima zi.
97. Poate şi mama
să-şi boteze copilul în cazuri de urgenţă ? Cum procedează ?
În cazul în care
nu se găseşte altcineva, iar pruncul este în pericol de moarte, îl poate boteza
şi mama, zicând rugăciuni (câte poate). Stropeşte pruncul cu agheasmă de care
are (în lipsă - şi cu apă) şi zice formula: “Se botează robul (roaba) lui
Dumnezeu (îi pune numele) în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
Amin”. Dacă trăieşte copilul, îi spune preotului ce a făcut, iar preotul
completează după rânduială Taina Botezului.
98. E bine să se
boteze copilul cu două nume ?
Nu e bine să li
se pună copiilor două nume la Botez sau nume necreştineşti, lumeşti, ci să li
se pună nume de sfinţi (de sfinte), care se prăznuiesc, ca să aibă copilul un
ocrotitor (patron).
99. La botez se
pun bani în cristelniţă ?
În cristelniţă nu
se pun bani şi nici altceva, în afară de untdelemnul sfinţit pe care îl pune
preotul.
100. Când se ia
mirul după Botez - în aceeaşi zi sau a doua zi ? Ce se pune în scăldătoarea de
la luarea mirului ?
Mirul se ia a
doua zi şi nu se pune nimic în scăldătoare, pentru că sunt obiceiuri lumeşti.
101. Duminica se
poate scălda copilul ?
Copilul se poate
scălda oricând.
102. E bine să
botezăm la alte naţii sau la cei ce nu merg la biserică ?
E mai bine să ne
ferim de a boteza la alte naţii, pentru a nu ne crea singuri ispite şi neplăceri,
dar la români încreştinaţi, care nu merg la biserică, se poate boteza.
103. Cei care
sunt botezaţi greco-catolici sau romano-catolici şi vor să vină la Ortodoxie au
botezul complet ? Ce le mai trebuie?
Cei care vor să
treacă la Ortodoxie îi spun preotului situaţia şi acesta le completează Sfântul
Botez.
104. Tăierea
moţului este o datină sau o taină ? Ce reprezintă şi dacă se poate face ?
Aceasta nu este o
taină, ci o datină bătrânească şi un prilej de veselie între neamuri, care nu
afectează cu nimic dreapta credinţă, dacă se face un prilej de veselie
duhovnicească.
105. Lăuza poate
să iasă din casă până la 40 de zile ?
După învăţătura
bisericească, lăuza nu are voie să iasă din casă sau din curte până la 40 de
zile, dar în caz că se îmbolnăveşte, trebuie să iasă pentru îngrijire la
spital.
106. Ce are voie
şi ce nu are voie să facă o lăuză ?
Din cele trupeşti
- să facă ce poate pentru ea şi pentru copil, iar sufleteşte - rugăciuni.
107. Când se face
molitvă (molitvă, moliftă) lăuzei ? La 3 zile sau la 8 zile ?
La 8 zile după
naşterea pruncului se face citirea apei, sfinţirea unei ape de către preot, pe
care o poate folosi lăuza în loc de alte sfinţenii, pentru ea şi pentru copil.
Tot atunci, înainte de Botez, se citeşte de către preot rugăciunea de însemnare
a pruncului, când i se pune numele.
108. La 40 de
zile iese la biserică numai mama sau şi copilul ?
La 40 de zile
mama iese la biserică pentru a-i citi preotul rugăciunile de curăţire. Dacă
pruncul este botezat, iese la biserică o dată cu mama, fiind de faţă şi naşul
care l-a botezat, pentru a se săvârşi îmbisericirea pruncului. Dacă pruncul
este nebotezat, iese la biserică doar mama, iar îmbisericirea acestuia se va
face imediat după Botez.
109. Dacă cineva
pierde fără voie sarcina, cum se procedează cu copilul mort ?
Copilul mort, din
sarcina pierdută, este pus într-un coşciug, apoi îngropat într-un colţ al
cimitirului cu aprobarea preotului, de către tatăl copilului sau alte rude;
mama nu are voie să participe. Părinţii să facă rugăciuni de iertare, Psalmul
50, să se spovedească şi să se cerceteze singuri ca să-şi dea seama dacă nu
cumva sunt vinovaţi cu ceva (neglijenţă).
110. În caz că a
pierdut sarcina, femeia trebuie să respecte toate rânduielile pentru lăuzie
(citirea apei, ieşirea la biserică etc.) ?
În acest caz
femeia trebuie să respecte toate rânduielile lăuziei, dar să spună preotului că
a pierdut sarcina.
111. Pentru
ispăşirea păcatului celor care au făcut avorturi, există în unele locuri
obiceiul (canonul) de a boteza copii, iar la Botez să aprindă atâtea lumânări
şi să folosească atâtea crâşme câte avorturi are. Este bun acest obicei?
În cărţile sfinte
nu găsim un astfel de obicei, un astfel de canon sau dezlegare pentru avort. În
primul rând trebuie pocăinţă şi hotărârea de a nu mai face acest fel de păcate
(vezi capitolul “Canon pentru avorturi”).
DESPRE MORT, ÎNMORMÂNTĂRI ŞI POMENI
112. Care este
rânduiala înmormântării dreptului creştin, care sunt pomenile şi când trebuie
făcute şi de când începe numărătoarea zilelor ? Pomana de trei zile se face o
dată cu înmormântarea sau se face separat?
În primul rând să
se ştie că nu trebuie îngropat mortul mai devreme de trei zile de la data
decesului. În aceste trei zile se face următoarea pregătire: se scaldă, se
îmbracă în hainele pe care le are pregătite, se aşază în coşciug, se anunţă
preotul şi cântăreţul, cei care trag clopotul şi groparii; se scot actele de
deces. Se pregătesc două colive şi mâncare pentru pomană. Una dintre colive se
împarte la cimitir după “veşnica pomenire”, şi alta, care rămâne acasă, se
împarte persoanelor care au mâncat la pomană. Binecuvântarea pentru masă o dă
preotul când vine să ia mortul sau când se întoarce de la cimitir.
Se plăteşte fără
supărare celor care au muncit. Pentru înmormântare e bine ca familia să aibă 24
de prosoape sau de batiste (după putere), dintre care: un prosop se pune la
steag, unul la cruce, un prosop la sfeşnic, unul la coşul cu colivă, câte unul
la preoţi şi la cântăreţi, la căruţa sau la maşina în care se duce coşciugul şi
câte unul la cei 4 oameni care poartă năsălia. Restul prosoapelor se pun la
vase şi se dau celor mai săraci, după ce au mâncat la pomană. În vasele care se
împart se poate pune orez cu lapte, griş cu lapte, iar în post - pilaf de post
(în funcţie de obiceiul locului), iar restul, după bunele obiceiuri şi după
tradiţia locului.
Prima pomană care
se face este cea de la înmormântare (de 3 zile), apoi cea de 9 zile, de 3
săptămâni, de 6 săptămâni, de 3 luni, de 6 luni, de 9 luni, de un an şi din an
în an până la 7 ani. Cea mai bogată pomană se face la 6 săptămâni şi trebuie să
ţinem seama ca să nu treacă termenul, ci mai bine să se facă mai înainte cu
două-trei zile. Numărătoarea zilelor începe din ziua morţii. Mai important
decât toate este să se plătească pentru răposat un sărindar la o mânăstire unde
se face Sfânta Liturghie în fiecare zi.
113. La şapte ani
trebuie dezgropat mortul? Ce trebuie să se facă atunci ?
La şapte ani nu
este obligatoriu să se dezgroape mortul, dar e bine să se facă o slujbă de dezlegare
cu pomană.
114. Există vreo
rânduială de înmormântare sau pomeni care se pot face de când suntem în viaţă ?
Pentru noi cei
vii, rânduiala o reprezintă sărindarele de vii, faptele bune de tot felul şi
trăirea într-o viaţă duhovnicească lipsită de păcate. Acestea asigură
mântuirea, viaţa veşnică. Aceste fapte pe care le facem de când suntem in viaţă
au aceeaşi valabilitate ca şi pomenile pe care le facem pentru cei morţi. Grija
cea mare pe care trebuie s-o avem este să ne găsească moartea cât mai pregătiţi,
fără păcate, căci dacă vom plăti la o sută de biserici şi mânăstiri, iar
moartea ne găseşte încurcaţi cu fel de fel de păcate grele, pierdem mântuirea.
Şi mai trebuie să ştim că mântuirea nu se cumpără cu bani; aceasta ar însemna
să se mântuiască numai cei bogaţi, iar cei săraci să meargă în iad, fiindcă
n-au avut bani ca să plătească, şi ar fi o nedreptate. Noi să punem bază pe o
trăire cât mai duhovnicească.
115. Câte zile
după înmormântare se cară apă ? De ce, unde şi câte zile se tămâiază ?
Aceste obiceiuri
creştineşti intră tot în fapta milosteniei şi e bine să se facă până la 6
săptămâni. Se cară apă pentru consum la persoane neputincioase sau la familii
cu mulţi copii. Tămâierea se face ca un prinos de milă şi de dragoste pentru
cei răposaţi. O dată cu tămâierea, persoana care tămâie trebuie să facă şi
rugăciuni pentru iertarea păcatelor celui răposat, zicând: “Dumnezeu să-l
ierte”, căci aşa îi face un bine sufletului răposatului, mai ales dacă acesta
se află într-un loc nefericit; iar la şase săptămâni să se plătească aceste
servicii oamenilor care le-au făcut.
116. Ce
semnificaţie au tăierea sau vopsirea unghiilor mortului, rujatul, fardatul,
punerea în buzunarul hăinii acestuia a unei sume de bani sau a unor obiecte ca:
ac, aţă, pieptăn, verighetă pe deget, ceas la mână ?
Toate aceste
lucruri îngreuiază foarte mult sufletul mortului şi nu-i fac decât rău. E bine
ca familia să dea de pomană banii şi lucrurile de valoare pe care ar vrea să le
îngroape. Fardurile, rujatul şi celelalte inovaţii sunt obiceiuri păgâneşti
pentru care vor suferi atât mortul cât şi cei ce îl împodobesc pe răposat cu
astfel de lucruri, şi vor face şi mare păcat. Aşa că, în nici un chip să nu se
facă acestea.
117. Este bine să
se arunce bani la răspântiile drumurilor când se merge cu mortul la groapă ? Ce
însemnătate are acest lucru ?
Acesta este tot
un obicei (nici bun, nici rău), dar ca să nu iasă supărare între neamuri, e
bine să se ţină datina.
118. În timpul
cât mortul stă în casă, ce trebuie să facă cei care iau parte la priveghere ?
În aceste zile şi
nopţi când veghem lângă mort, e bine să ne aducem aminte fiecare de plecarea
noastră şi de faptele cele rele, căci răposatului i s-a încheiat dosarul şi
numai poate face nimic, nici o faptă bună sau rea. De aceea, rugăciunile celor
vii, citirea Psaltirii, a cărţilor sfinte, a Bibliei, cântările sfinte şi
discuţiile duhovniceşti (despre Dumnezeu, despre rai şi iad, despre mântuirea
sufletului) îi aduc o mare mângâiere sufletului mortului; aşa trebuie să se
petreacă timpul lângă mort, iar din când în când să se tămâieze casa şi mortul,
de către persoanele din familie. Un mare păcat îşi agonisesc acele persoane
care vin la mort ca să facă glume, să râdă, să facă scamatorii şi să vorbească
de păcatele mortului; aceştia atrag asupra lor un mare rău care-i va urmări şi
biciui când nu se vor gândi. Cine îşi aduce aminte că a făcut un astfel de
păcat în viaţă să-l spovedească şi să facă pocăinţă pentru el.
119. Dacă şi când
se poartă sâmbetele şi capetele celui mort ?
“Purtarea
sâmbetelor” şi “purtarea capetelor” sunt rânduieli de slujbe, care se fac
pentru cei adormiţi, în afara slujbelor de pomenire de la soroace pe care le
ştim. Acestea nu se fac peste tot la fel, ci depind de tradiţia locului.
“Purtarea
sâmbetelor” înseamnă pomenirile din fiecare sâmbătă a Postului Mare care se fac
pentru toţi morţii la un loc, când rudele aduc la biserică prescuri, capete,
untdelemn, colivă şi vin, iar preotul, cu acest prilej, săvârşeşte slujba
parastasului. Pentru cei decedaţi mai de curând, rânduiala de mai sus se face
separat.
“Purtarea
capetelor” înseamnă pomenirile (cu Liturghie) care se fac în sâmbetele din
perioada posturilor (de obicei în Postul Sfintelor Paşti), pentru o persoană
decedată de curând, până la împlinirea unui an de la înmormântare. Rudele
răposatului aduc la biserică nouă capete, nouă lumânări, vin, colivă, prescură
şi untdelemn. Capetele se poartă fie toate odată, fie de trei ori.
120. Care sunt
lucrurile pe care este necesar să le împărţim la pomenirea de 40 de zile şi
unde se sfinţesc - la biserică sau acasă ?
Pomenirea de 40
de zile se face cu colivă la biserică, se merge la cimitir, după care se cheamă
preotul acasă, unde se sfinţeşte tot ce are familia de împărţit. Toate cele
care se împart (mâncare, îmbrăcăminte încălţăminte, pat, masă, vase, găleată)
sunt de folos, dar să fie dăruite la persoane sărace. La cimitir se poate
împărţi colivă, mâncare sau câteva pacheţele. Pomenile se fac fără tutun şi
fără manifestări specifice petrecerilor lumeşti.
121. Cele rânduite
pentru împărţit la parastase se dau toate la un loc sau se pot împărţi în mai
multe locuri, la mai multe persoane. Este bun obiceiul de a se face casă
mortului, de a se da 5 rogojini sau paturi ?
E bine să se
împartă la mai multe persoane, dacă sunt sărace; dacă o familie este lipsită de
cele pe care vrei să le dai, dă-le acolo pe toate ! Referitor la celelalte
obiecte ce se dau de pomană în unele locuri, adică paturi, rogojini, case şi
altele asemenea, sunt obiceiuri costisitoare; nu ne plecăm capul după toate
obiceiurile, deoarece noi ştim că Dumnezeu ne cere altceva, cum am mai spus,
trăire duhovnicească.
122. E bine să
participăm la înmormântarea celor care şi-au luat singuri viaţa (spânzuraţi,
otrăviţi, tăiaţi) ? Dar să primim pomană în numele lor ? Ce se poate face
pentru mântuirea lor?
Nu e bine să
mergem la înmormântarea acelora ce şi-au luat viaţa singuri (sinucişi) şi nu
trebuie nici să luăm ceva de pomană de la cei care dau pentru ei. Până la şapte
ani nu se pot pune nici în pomelnic, dar după ce au împlinit şapte ani, se face
slujba înmormântării cu toată rânduiala cuvenită, aşa cum am spus mai înainte.
123. Ce se poate
face pentru mântuirea celor care au murit de moarte năprasnică (din înec, din
cutremur, călcaţi de tren, de maşină) ?
Pentru aceştia se
procedează ca la un mort obişnuit, pentru că ei nu s-au omorât singuri.
124. La groapă,
când se înmormântează mortul, trebuie să se dea pomană găină, găleată etc. ?
Obiceiul nu este
rău, pentru că intră în fapta milosteniei. Cine vrea să dea poate să dea, dar
nu peste groapă; poate să dea acelei persoane care a cărat apa sau care a
ajutat cu ceva.
125. Ce se poate
face pentru un suflet care a murit nespovedit, neîmpărtăşit, fără lumânare,
necredincios ? Se poate da pentru el lumânare aprinsă în noaptea de Paşti sau
să se împartă lumânări aprinse cu lumina de la Înviere ?
Tocmai aceasta
este deosebirea - una este să fii credincios, să faci fapte bune, să te fereşti
de păcate mari, şi alta este să te apuce moartea fără nici o pregătire sufletească,
în păcate mari şi în nepăsare faţă de Dumnezeu şi de Biserică. Acela care n-a
vrut să se spovedească şi să se împărtăşească în viaţă cu Domnul Hristos, care
n-a vrut să primească învăţătura şi Lumina Lui cât a trăit puţină speranţă mai
are că-i va ajuta lumina dată de pomană la altcineva sau chiar la biserică. Să
se dea de pomană lumânare de ceară curată preotului, pentru a sluji cu ea în
noaptea de Paşti, ca să nu stricăm obiceiul, dar să fim atenţi şi să apucăm mai
înainte să aprindem în sufletul nostru, cât suntem în viaţă, Lumina lui
Hristos, care este învăţătura cu poruncile Sale, căci doar aşa ne vom asigura
viaţa veşnică. La moarte poţi să ai o mie de lumânări în mână, dar dacă n-ai
aprins făclia din suflet, tot la întuneric mergi, căci numai Domnul este Lumina
lumii. Cei din familie fac tot posibilul ca să apuce lumânare cel care trage să
moară şi sunt foarte îngrijoraţi şi disperaţi pentru cei care mor fără
lumânare. Acest obicei este creştinesc, e bun, e ortodox, dar să ţinem seama că
este vremelnic şi nu poate merge sufletul dincolo cu lumânarea pe care i-o pune
lumea în mână; acolo sufletul trebuie să meargă îmbrăcat în haina de lumină a
lui Hristos, pe care a primit-o la Botez, şi cu lumina de la lumânarea cu care
s-a împărtăşit cu Domnul Hristos.
126. Ce pot face
pentru răposaţii lor cei care au trăit sau trăiesc necununaţi la biserică ?
Pentru cei care
au trăit necununaţi la biserică şi unul dintre dânşii a murit, recomand ca
acela care a rămas în viaţă să facă spovedanie sinceră cu hotărârea de a duce o
viaţă curată şi poate să facă toată rânduiala, cu rugăciune şi pocăinţă. Pentru
cei care sunt în viaţă şi le-a murit din neam mamă, tată, copil sau alte rude,
recomand să se spovedească, să se cunune şi apoi pot face rânduielile celor
răposaţi, altfel nu au voie să se atingă de pomană, de lucrurile pentru cei
adormiţi şi nici să meargă la biserică, pentru că persoanele necununate trăiesc
în păcatul desfrânării.
127. Ce se poate
face pentru cei necredincioşi care au murit şi nu au pe nimeni care să-i
pomenească ? Dar pentru cei de la azile ?
Biserica se roagă
în sâmbetele morţilor pentru toţi aceia care nu au pe nimeni care să se roage
pentru ei sau să le facă pomană şi primeşte ajutor fiecare după cum le-au fost
credinţa şi faptele bune.
Cei de la azile,
dacă nu au pe nimeni care să-i ajute din neam sau dintre creştini, intră în
categoria celor de mai sus. Biserica se roagă pentru toţi.
128. Când se
împarte pomană pentru morţi, trebuie să li se pomenească şi numele ?
Şi dacă li se
pomeneşte, şi dacă nu li se pomeneşte, când se împarte ceva pentru cei
adormiţi, primesc pomană până la nouălea neam, căci se înmulţeşte pomana celui
credincios, cum s-au înmulţit pâinile în pustie, când le-a binecuvântat Domnul.
Dar în cazul celor adormiţi mai de curând, nu e rău să li se pomenească numele,
şi la tămâiat, şi la împărţit.
DESPRE CĂSĂTORIE
129. Care sunt
perioadele în care nu se fac nunţi ? În ce cazuri se cere aprobarea de la
episcop pentru cununii în perioadele interzise ?
Conform
calendarului ortodox, nu se fac nunţi în toate zilele de post de peste an, în
ajunul praznicelor împărăteşti, precum şi în ziua serbării acestora, în
săptămâna dinaintea Postului Sfintelor Paşti, în cele 4 posturi de peste an, în
Săptămâna Luminată şi de la Naşterea Domnului până la Bobotează.
În nici un caz
tinerii nu trebuie să ceară aprobare pentru cununie în perioadele oprite, dacă
vor să le fie bine.
130. Ce atitudine
trebuie să aibă cei necăsătoriţi faţă de cei căsătoriţi ?
Cei care nu sunt
căsătoriţi nu trebuie să se mândrească cu starea lor, cu înfrânarea lor şi nu
trebuie să-i judece în vreun fel pe cei căsătoriţi sau să-i considere păcătoşi,
căci Canonul 10 al Sinodului din Cangra, din anul 340, spune aşa: “Dacă cineva
din cei ce fecioresc pentru Domnul s-ar ridica împotriva celor căsătoriţi, să
fie anatema”.
131. Putem să
mergem în vizită la cei care nu sunt cununaţi?
Dacă mergi la
cineva în vizită, este posibil să te servească, după obicei, cu ceva de
mâncare, iar cine mănâncă în casă la un om necununat, are canon ca patruzeci de
zile să facă cincizeci de metanii în zi cu psalmul 50. Cei care trăiesc
împreună şi sunt necununaţi, săvârşesc păcatul desfrânării şi deci masa lor e
spurcată.
132. Putem să
mergem la nunţi cu lăutari ?
Răspunsul la
ceastă întrebare îl dă destul de clar Canonul 53 al Sinodului din Laodiceea din
anul 343: “Nu se cuvine creştinilor să meargă la nunţi şi să cânte cu
instrumente, ori să joace, ci să prânzească, sau să cineze cu cinste, precum se
cade creştinilor”.
133. Ce se
înţelege prin trăire în curăţie trupească ? Dar sufletească ?
Prin trăire în
curăţie trupească între soţ şi soţie se înţelege un mod de convieţuire ca între
frate şi soră. Precum ştim, sufletul este unit cu trupul. De aceea curăţia
trupească are influenţă şi asupra sufletului şi îl curăţă, iar necurăţia
trupească întinează şi sufletul. De aceea trebuie să vorbim de amândouă, pentru
că sufletul şi trupul formează fiinţa noastră, pe care trebuie să o aducem ca
pe o jertfă Domnului.
134. Ce se
înţelege prin desfrânare trupească sau sufletească ? Ce înseamnă desfrânare,
preadesfrânare, onanie, sodomie, malahie ?
Desfrânare
(curvie) trupească este atunci când creştinii nu-şi înfrânează trupul şi,
înainte de cununia de la biserică, cad în acest păcat. Desfrânare face cel ce
cu bună ştiinţă face păcatul.
Preadesfrânare
(preacurvie) este atunci când unul dintre cei doi (sau amândoi) este căsătorit.
Acesta este un păcat dublu.
Onanie (malahie)
provine de la o persoană din Vechiul Testament, pe care o chema Onan. Acesta
îşi vărsa singur sămânţa pentru a nu face copii. Păcatul acesta este foarte
mult răspândit în vremea noastră. Iritarea nervilor este determinată de atâtea
pornografii sau de scene imorale care sunt difuzate de mass-media. Trebuie
atenţie mărită în privinţa copiilor şi a tinerilor, dar fiecare să ia seama să
se ferească de acestea, căci prin aşa ceva vine dărâmarea multor suflete.
Aici găsesc
prilejul să spun celor care nu ştiu că, fără voia omului, se întâmplă periodic
la tineret, în somn, să aibă o scurgere, datorată unui vis, sau pentru că a
băut lichide mai multe, sau fiindcă a privit reviste ori filme care i-au iritat
nervii. Când acest lucru se întâmplă spontan, fără intervenţia omului, nu i se
socoteşte păcat mare. În acest caz se zice Psalmul 50, se fac metanii şi se
curăţeşte de păcat. Dar când intervine omul să provoace acest păcat, se numeşte
onanie şi aceasta se canoniseşte; 40 de zile nu are voie să se împărtăşească şi
trebuie să facă pocăinţă şi metanii. Deci, ţineţi seama şi faceţi deosebirea:
una este intervenţia omului şi alta este ispita fără voia omului.
Păcatul sodomiei
se făcea în cele două cetăţi pe care le-a ars Dumnezeu cu foc, Sodoma şi
Gomora. În aceste cetăţi oamenii trăiau unii cu alţii, bărbat cu bărbat, femeie
cu femeie, sau bărbat cu femeie întrebuinţând dosul, gura, iar unii
amestecându-se şi cu animale de tot felul.
Desfrânare sufletească
facem atunci când am părăsit pe Dumnezeu şi ne lipim sufletul de lume sau de
politică.
135. Care sunt
zilele când soţii nu trebuie să aibă relaţii între ei ?
Cine vrea să aibă
zile bune în casă şi binecuvântarea lui Dumnezeu, copii sănătoşi şi multe
binefaceri de sus, să păzească cele patru posturi de peste an, miercurile şi
vinerile, Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, sâmbetele şi Duminicile,
sărbătorile de la Învierea Domnului până la Duminica Tomii, de la Crăciun până
la Bobotează şi toate sărbătorile din cursul anului.
136. Se pot lua
în căsătorie cei care sunt rudenii ?
Cei care sunt
rudenii nu au voie să se ia în căsătorie, iar cei ce au făcut-o şi au copii să
se hotărască pentru a trăi în curăţie, dacă vor să le fie bine.
137. Cum se
calculează gradul de rudenie dintre două persoane şi până la ce grad de rudenie
sunt opriţi tinerii de la căsătorie ?
Un răspuns mai
amplu îl găsiţi în „Pidalion”.
Gradul de rudenie
se calculează după numărul de naşteri prin care se înrudesc două persoane.
Ca să fie mai
clar, mai sugestiv, închipuiţi-vă un pom, un arbore cu tulpină, crengi,
crenguţe, ramuri, rămurele, frunze. Dacă vom schiţa pe hârtie acest lucru, ne
va fi şi mai uşor.
Tulpina îl
reprezintă pe străbunicul, din care au ieşit câteva crengi mari - bunicii, mai
departe, din fiecare creangă mai mare au ieşit crenguţe - copiii bunicilor,
respectiv părinţii noştri, din crenguţe - ramuri, din ramuri - rămurele,
ş.a.m.d. Dacă un gândăcel, o omidă vrea să treacă de pe o ramură pe crenguţa
din care a ieşit ramura, parcurge o treaptă, un segment. Dacă vrea să treacă de
pe o ramură pe o rămurică din partea cealaltă a arborelui, trebuie să străbată
din treaptă în treaptă, un traseu mai lung, trecând prin tulpină.
De exemplu: între
copil şi părinte, mamă sau tată, avem gradul I, pentru că a avut loc o singură
naştere. Între nepot şi bunic avem gradul II, pentru că au avut loc două
naşteri. Bunicul l-a născut pe tata, iar tata pe copilul lui, respectiv nepotul
bunicului.
Alt exemplu:
Între un frate şi copilul celuilalt frate avem gradul III, pentru că au avut
loc 3 naşteri. Autorul comun, tata, l-a născut pe primul frate - o naştere,
tata l-a născut şi pe al doilea frate - a doua naştere, la rândul său al doilea
frate naşte un copil - a treia naştere.
Întotdeauna
pentru a calcula gradul de rudenie se caută autorul comun sau punctul comun,
ruda comună. Să zicem că Ion vrea să se căsătorească cu Maria, dar află că au o
rudă comună, Dumitra, care locuieşte în alt sat. Dumitra este sora bunicii
Mariei şi tot Dumitra este verişoară primară cu Ion. În acest caz tânăra Maria
este rudă de gradul al IV-lea cu Dumitra, deoarece Maria e născută de mama ei -
o naştere, mama ei e născută de bunica - a doua naştere, bunica e născută de
străbunica - a treia naştere. Tot străbunica o naşte şi pe Dumitra - a patra
naştere. Iată că între Maria şi Dumitra sunt 4 naşteri - deci gradul al IV-lea.
La rândul său Ion este rudă cu Dumitra tot de gradul al IV-lea, deoarece Ion
este născut de mama lui - o naştere, mama lui este născută de bunica lui - a
doua naştere. Tot bunica lui o naşte pe mama Dumitrei - a treia naştere, iar
mama Dumitrei o naşte pe Dumitra - a patra naştere.
Deci între Ion şi
Maria avem gradul opt de rudenie şi, conform canoanelor, se pot lua în
căsătorie.
Gradele de
rudenie sunt de patru tipuri:
A.1. Rudeniile de
sânge în linie dreaptă. Acest fel de rudenii nu se pot lua niciodată în
căsătorie, din imposibilitate de vârstă.
Aceştia se împart
în două:
- În linie
dreaptă ascendentă, adică, tata - bunic - străbunic etc.
- În linie
dreaptă descendentă, adică tată - fiu - nepot - strănepot etc.
A.2. Rudenii de
sânge în linie colaterală: fraţii, verii primari, verii de-al doilea. Aceştia
se opresc de la căsătorie până la al şaptelea grad inclusiv. Fraţii de o mamă
sunt de gradul II de rudenie; verii primari sunt de gradul al IV-lea de
rudenie; verii al doilea sunt în gradul al VI-lea de rudenie şi nu se pot
căsători; verii al treilea sunt în gradul al VIII-lea de rudenie şi aceştia au
voie să se căsătorească între ei. Fraţii şi verii de tată vitreg sau de mamă
vitregă nu se pot căsători între ei tot până la gradul al VII-lea inclusiv.
B. Rudenii prin
încuscrire. Membrii a două familii încuscrite nu se pot lua în căsătorie până
la al V-lea grad, inclusiv. Membrii a trei familii încuscrite nu se pot
căsători până la al III-lea grad, inclusiv, după sinodul patriarhal din
Constantinopol, din anul 997.
C. Rudenii
spirituale, rezultate din botez şi din cununie, între naşi, fini şi rudele lor.
În acest caz finii au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali. Căsătoria cu rude
spirituale este oprită până la gradul al III-lea inclusiv.
D. Rudenii prin
adopţie (înfiere). Fiii adoptivi au aceeaşi poziţie ca şi fiii naturali.
În toate
cazurile, tinerii, împreună cu părinţii lor, când au neclarităţi în această
privinţă, sunt datori să-l consulte pe preot înainte de a se căsători şi să
asculte de rânduiala Bisericii fixată de Sfinţii Părinţi, altfel se face
incest, amestecare de sânge şi cade blestemul peste tineri şi peste familiile
încuscrite. Sfântul Vasile cel Mare spune: “Cine s-a încurcat cu rudenie în
căsătorie, ori se desparte, ori să trăiască precum fraţii, în curăţenie până la
moarte !”
138. Câte cununii
sunt admise ?
Prima cununie are
adevărata binecuvântare, pe când a doua este tolerată; cine se cunună a treia
sau a patra oară va primi canon greu de la Dumnezeu.
139. Cei
cununaţi, dacă s-au despărţit şi vor iar să fie împreună, au nevoie de o nouă
cununie ?
Aici depinde de
situaţia familială; dacă au copii şi sunt de comun acord, să facă spovedanie
amândoi şi preotul le rânduieşte canon.
140. Cunoaştem că
scopul căsătoriei este naşterea de copii. Dacă naşterea ar pune în pericol
viaţa mamei, se poate accepta intervenţia chirurgicală pentru salvarea mamei ?
Dar intervenţia chirurgicală pentru a nu mai rămâne însărcinată, când viaţa
este în pericol ? Sau trebuie ca soţii să trăiască în curăţie ?
Oricare ar fi
situaţia, operaţia nu trebuie făcută. Să se ia hotărâre de convieţuire în
curăţenie, aşa spun Sfinţii Părinţi. Cine a făcut din neştiinţă lucrul acesta,
necunoscând păcatul, să ceară canon duhovnicului.
DESPRE OBICEIURI
141. Ce facem cu
părul care ne cade la pieptănat şi cu unghiile pe care ni le tăiem ?
Creştinii care
vor să fie mai atenţi cu ei nu fac nici un rău dacă le adună, fie păr, fie
unghii, într-o trăistioară, într-un loc mai deosebit, mai ales cei mai în
vârstă, iar la moarte li se pun în coşciug.
142. În ziua
Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul este bine să se taie cu cuţitul
(pâine sau alte alimente) ?
Să se ştie că, în
această zi, se ţine post şi cine poate, chiar să ajuneze (dacă nu este sâmbătă
sau duminică). Iar de celelalte obiceiuri, adică să nu se taie pâine sau alte
alimente cu cuţitul, nu trebuie să ţinem seama, pentru că sunt rătăciri.
143. Se poate
face pom de iarnă la Crăciun ?
Pomul de iarnă
este un obicei catolic, pe care l-au luat şi ortodocşii; nu e un rău, dar nici
o pierdere dacă nu se face.
144. În noaptea
de Paşti se duce cocoş la biserică ?
Acesta este un
obicei pe care nu l-am găsit în cărţile sfinte.
145. În noaptea
de Paşti se împart 24 de batiste pentru vămi sau una-două lumânări aprinse
pentru vii şi morţi ?
Acesta este un
obicei lumesc.
146. Se dau 24 de
metri de pânză pentru a fi plătite vămile ? Se plătesc vămile ?
Şi acesta este
tot un obicei lumesc. Vămile nu se plătesc în acest fel, ci se plătesc cu
pocăinţă.
147. În ajunul
Crăciunului se fac scutecele Domnului - turtele de post cu colivă ?
Acesta este un
obicei bun şi se poate face.
148. De ce se fac
ouă roşii ?
Ouăle roşii sunt
o Tradiţie creştinească legată de Învierea Domnului, care este foarte bună ca
Tradiţie. Prin aceasta avem şi prilejul de a descoperi pe cei care nu sunt
ortodocşi.
149. La scoaterea
mortului din casă, se sparge o oală în urma lui ?
Obiceiul cu
spargerea oalei în urma mortului, când îl scot din casă, este un obicei
păgânesc pe care nu trebuie să-l facă nici un creştin.
DESPRE COMPORTAREA CREŞTINEASCĂ
150. Putem să
mergem la mare sau la ştrand ca să facem plajă ?
A face baie în
mare sau în râu nu este păcat, dacă suntem singuri sau în compania unor
persoane de acelaşi sex, dar cu discernământ. În nici un caz nu este permis să
facă baie bărbaţii la un loc cu femeile. Iată ce spune Canonul 77 de la Sinodul
al VI-lea: “Nu se cuvine ca persoanele sfinţite, sau clericii, sau asceţii să
se scalde în baie cu femeile, şi nici vreun creştin laic, deoarece această
prihănire este cea dintâi la păgâni. Iar de se va dovedi cineva în aceasta, de
va fi cleric să se caterisească, iar de va fi laic să se afurisească”.
La fel spune şi
Canonul 30 de la Sinodul din Laodiceea din anul 343: “Nu se cuvine a se scălda
în baie cu femei cei ieraticeşti, sau clericii, sau asceţii şi nici orice
creştin, sau laic. Pentru că aceasta este cea dintâi învinuire la neamuri”.
Sfinţii Părinţi
au rânduit aşa pentru că nu face nimeni baie îmbrăcat, ci cu trupul gol sau
sumar îmbrăcat, ori lucrul acesta nu este cuviincios mai ales când sunt la un
loc bărbaţi şi femei, deoarece se ajunge uşor la păcatul desfrânării cel puţin
cu gândul, care e tot desfrânare. Iar dacă cineva ar spune că el nu se
sminteşte când merge la mare, deoarece e întărit în credinţă şi stăpân pe el,
trebuie să se gândească la faptul că el poate fi pricină de sminteală pentru
alţii mai neputincioşi, şi e acelaşi păcat.
151. Canoanele
Sfinţilor Părinţi fac vreo referire la imaginile imorale ?
Da. Canonul 100
al Sinodului al VI-lea spune aşa: “Ochii tăi să vadă drepte şi cu toată paza
fereşte-ţi inima, porunceşte înţelepciunea” (Proverbe 4, 23-25), căci simţirile
trupului lesne introduc în suflet pe ale lor. Deci poruncim ca de acum înainte,
în nici un chip să nu se mai zugrăvească picturi care amăgesc vederea şi strică
mintea şi aprinderile îndulcirilor ruşinoase, nici pe tablouri şi nici în alt
chip; iar dacă cineva s-ar apuca să facă aceasta, să se afurisească”.
Este destul de
clar că şi aceia care privesc imagini imorale fie prin reviste, fie prin ziare,
fie la televizor sau în altă parte au acelaşi păcat.
152. Femeile pot
purta pantaloni, pălărie sau îmbrăcăminte bărbătească ?
În legătură cu
travestirea în bărbat, răspunsul Sfinţilor Părinţi dat la Sinodul din Cangra,
în canonul 13, este destul de clar: “Dacă cineva dintr-o aparentă nevoinţă
schimbă îmbrăcămintea, şi în loc de obişnuita îmbrăcăminte femeiască ar îmbrăca
bărbătească, să fie anatema”.
153. Femeia poate
să-şi tundă părul ?
Despre tunderea
părului la femei, Canonul 17 al sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă vreuna
din femei din cauza unei aparente nevoinţe şi-ar tunde părul, pe care l-a lăsat
Dumnezeu pentru amintirea supunerii, să fie anatema ca una ce calcă această
poruncă”.
154. Ce spun
Sfinţii Părinţi referitor la relaţiile dintre părinţi şi copii ?
Referitor la
părăsirea copiilor, Canonul 15 al Sinodului din Cangra spune aşa: “Dacă cineva
şi-ar părăsi fiii şi nu i-ar hrăni, nici nu i-ar creşte în cuviincioasa
cinstire de Dumnezeu, ci ar motiva (în vreun fel) nepurtarea lui de grijă, să
fie anatema”, iar despre necinstirea părinţilor, Canonul 16 al aceluiaşi Sinod,
spune aşa: “Dacă cineva din fiii părinţilor mai cu seamă de credincioşi s-ar
depărta şi n-ar da cuvenitul respect părinţilor săi, motivând cu cinstirea de
Dumnezeu şi relevând mai mult aceasta, să fie anatema”.
De aici putem
trage concluzia că nimeni nu trebuie să-şi neglijeze părinţii, justificând
aceasta cu participarea la acţiuni duhovniceşti, iar cine vrea să trăiască zile
multe şi fericite să nu uite Porunca a V-a din Decalog.
155. Dacă o
anumită persoană ne aduce gânduri de patimă, ce trebuie să facem ?
Sfântul Ioan
Scărarul spune: “Numele care ne aduc gânduri de patimă nu le mai pomenim”.
Evitaţi să vă întâlniţi cu acea persoană şi nici la rugăciune să nu o pomeniţi.
DIVERSE
156. Ce animale
şi păsări sunt spurcate şi nu avem voie să le mâncăm ? Dar blănurile lor le
putem îmbrăca ?
Noi creştinii
români e bine să mâncăm cărnurile pe care le-am moştenit din neam în neam şi le
cunoaştem, pentru că noi avem mâncărurile noastre tradiţionale. Un creştin nu
se poate împăca în sufletul său cu ideea că poate să mănânce şoarece, câine,
pisică şi nici blănurile lor să nu le folosească la ceva, după legea
bunei-cuviinţe creştineşti. Aşa că, se cade să le evităm.
157. Dacă înainte
de a cunoaşte credinţa am furat ceva şi persoana trăieşte sau a murit, cum
procedăm ?
Dacă păgubaşul
trăieşte, să i se dea lui sub o formă oarecare, pe măsura valorii lucrului
furat; dacă nu trăieşte, să i se dea familiei; dacă nu are cui să-l mai dea, să
facă milostenie.
158. Dacă un om
plin de păcate, nespovedit, nepregătit, moare în ziua de Paşti, merge în Rai ?
Dar dacă un creştin pregătit de moarte moare în Săptămâna Patimilor, merge în
iad ?
Acestea sunt
vorbe lumeşti care nu trebuie crezute.
159. Dacă e bine
să credem în vise şi cum să le deosebim ?
Oricât ar fi ele
de bune, de întăritoare sau de rele visele, nu trebuie să ţină nimeni prea mult
seama de ele. Cele care vi se par deosebite sau care se repetă trebuie
povestite părintelui duhovnicesc care are darul de a le tâlcui.
160. În cazuri de
nedreptăţire, putem apela la tribunal, la judecată?
E bine să se evite
lucrurile acestea, pentru că se ajunge la cheltuială şi la mai multe păcate,
dar dacă sunt cazuri mai grave, trebuie descurcate de autorităţi.
161. Dacă un
sectar ne oferă o biblie sau alte cărţi de-ale lor, le primim ?
Nu le primim.
162. Ne putem mântui
mai uşor în mânăstire decât în lume ?
Cine are credinţă
dreaptă în Iisus Hristos, fapte bune şi smerenie, se mântuieşte oriunde.
Mântuirea este un dar de la Dumnezeu şi se dă celor care cred în
Răscumpărătorul nostru - Iisus Hristos şi au faptele credinţei.
163. Ce sunt
virtuţile şi care sunt acestea ?
Virtutea este
stăruinţa în săvârşirea faptelor bune şi plăcute Lui Dumnezeu.
Virtuţile sunt de
două feluri: teologice şi morale. Virtuţile teologice sunt: credinţa, nădejdea
şi dragostea, iar cele morale (de căpetenie) sunt: înţelepciunea, dreptatea,
bărbăţia şi cumpătarea.
Înţelepciunea este chibzuinţa de a ne purta astfel în viaţă încât să
nu supărăm pe Dumnezeu sau pe aproapele prin vreo faptă sau vreo vorbă de-a
noastră.
Dreptatea este voinţa hotărâtă de a da fiecăruia ceea ce este al
său.
Bărbăţia este însuşirea sufletului de a împlini datoriile cu
statornicie şi a înfrunta cu mult curaj greutăţile şi primejdiile vieţii.
Cumpătarea este virtutea prin care ne stăpânim pe noi înşine pentru
a pune frâu poftelor şi patimilor rele.
Celor şapte păcate de
moarte li se opun şapte virtuţi: smerenia - împotriva mândriei, dărnicia -
împotriva iubirii de argint, de avuţii, curăţia - împotriva desfrânării,
cumpătarea - împotriva lăcomiei, blândeţea - împotriva mâniei şi sârguinţa -
împotriva zavistiei